De ce nu avem incredere in noi?


 

confidence

Am discutat in primul articol despre incredere.  Vreau sa vedem de ce nu avem incredere in noi si de ce ne izbim mereu de tot felul de obstacole si pietricele cand dorim sa facem un lucru.  In primul rand, nu avem pentru ca am fost crescuti cu sentimentul ca nu suntem suficient de buni, ca nu e suficent sa ne incredem in noi insine si ca e nevoie sa ne incredem in lucruri exterioare noua, cum ar fi jucariile pe care le avem cand suntem mici, apoi notele pe care le obtinem la scoala si toate celelalte lucruri pe care le detinem.

Asadar, am fost invatati sa ne identificam cu ceea ce avem, nu cu ceea ce suntem, drept urmare crestem fara incredere in propria persoana. Nu ne incredem in noi, ca cine suntem, ci in ceea ce avem.  In acest caz insa, vina nu este a noastra, ci a celor ce ne-au crescut, care ne-au invatat sa e bine sa ai multe, cat mai multe, sa alergi in viata dupa multe lucruri, de la note pana la diplome, cv-uri, job-uri, bani.  Insa noi cand eram mici de tot aveam incredere deplina in noi.

Hai sa vedem cum s-a produs transferul :

Louise L. hay spune in carticica sa „ Pot face acest lucru” la capitolul Respectul de sine asa:

Atunci cand te-ai nascut, tu aveai o incredere absoluta in tine insuti. Tu ai venit in aceasta lume stiind cat de minunat esti. Intr-adevar, atunci cand erai bebelus, erai perfect. Nu trebuia sa faci ceva anume pentru a-ti dovedi aceasta perfectiune si tot ceea ce faceai reflecta acest lucru. Tu stiai atunci ca esti centrul Universului si nu te temeai sa ceri ceea ce iti doreai. In acea vreme, tu iti exprimai liber emotiile. Mama ta stia cand erai suparat; de fapt, stiau si vecinii! In schimb, cand erai fericit, zambetul tau lumina intreaga camera in care te aflai. In primele zile ale vietii tale, tu erai plin de iubire si de incredere. Bebelusii nu stiu ce inseamna vinovatia, rusinea sau comparatiile cu alti oameni. Ei stiu ca sunt unici si minunati.

Si tu te-ai simtit candva in acest fel, pana cand, la un moment dat, parintii tai ( altminteri bine intentionati) ti-au transmis nesiguranta si teama lor. Incepand din acel moment, tu ai inceput sa iti negi propria maretie. Toate gandurile si sentimentele pe care le-ai generat atunci au ramas valabile pana astazi, dar nu s-au adeverit niciodata. ”

Apoi, urmeaza si vina noastra. De cele mai multe ori, increderea si stima de sine se stirbeste in momentul in care ne propunem obiective, teluri si nu ne tinem de cuvant. Ne propunem sa slabim in urmatoarele 2 luni si nu facem nici macar un pas in realizarea obiectivului nostru.

Spunem apoi: ” Laasa… n-am avut timp , o sa fac cand o sa am timp”.  Si nu vom mai face niciodata.  Si ne miram  ca nu avem incredere in noi si ne lasam dusi dupa cum bate vantul. Pai cum sa avem incredere in noi cand ne-am spus mereu,  mereu ca o sa facem, o sa dregem si sfarsim de fapt  prin a nu mai face niciodata, gasind mii si mii de scuze. Increderea in sine se consolideaza facand un lucru pe care vrei sa-l faci,  incercand macar, facand primul pas si niciodata stand si asteptand sa se intample ceva.

Iti spun din experienta ca am pierdut o groaza de timp citind sute de carti, de articole despre incredere in sine am ramas doar cu cititul. Nu intelegeam ca de fapt increderea in mine o voi avea in momentul in care ma pun pe treaba, incercand sa fac lucrul respectiv, nu stand si asteptand pe cineva sa ma salveze sau sa imi tot repete mereu: ” Ai incredere in tine. Ai incredere in tine”. Mi-a luat mult timp sa imi dau seama ca nimeni nu este responsabil pentru ceea ce sunt si ca eu singura sunt cea care trebuie sa faca ceva pentru a iesi din inchisoarea in care m-am varat singura.

Ii lasam pe cei din jur sa ma influenteze in toate felurile, luand drept adevar ceea ce spuneau ei:  de la cine sunt pana la cum trebuie sa fiu, ce sa mananc, cum sa ma imbrac, cum sa-i multumesc pe ceilalti si tot asa. Eu nu credeam in mine, nu aveam puterea sa spun: ” Ia stai ma, de ce sa fac eu mereu cum vor altii? ”  si tocmai de aceea ii lasam pe cei din jur, de la familie si pana la colegi sa imi spuna mie ce sa fac.  Eram o oita alba si nevinovata.🙂

Eram foarte naiva, recunosc.  Si aceasta naivitate mi s-a datorat din cauza ca eram foarte timida si tematoare cand eram mica. Tin minte ca in clasa intai, in prima zi de scoala, dupa ce toti parintii au iesit din clasa si am ramas doar cu doamna invatatoare am inceput sa plang. Plangeam ca a plecat mama de langa mine si m-a lasat singura acolo cu niste copii pe care nu-i cunosteam. Simteam teama, nu ma simteam deloc in siguranta, nu stiam ce se va intampla.  Am fost un copil prea protejat cand eram mica, atat de catre parinti, cat si de bunici si aceasta supra-protectie nu ii da voie deloc copilului sa se dezvolte natural, sa isi creeze o stima de sine sanatoasa, o incredere in el si un respect de sine puternic.

Nu avem incredere in noi pentru ca nu ne credem suficienti de buni, iar aceasta problema mi-a dat si imi da in continuare batai de cap. Credem ca pentru a incepe un lucru trebuie sa fim experti, sa fim numarul 1 in acel doemeniu , iar asta este cat se poate de fals. Nu iti trebuie 10 diplome si 7 doctorate in nutritie, de exemplu,  pentru a incepe sa studiezi, sa aplici, sa scrii ceea ce ai aflat, sa ii inveti si pe altii si in final sa reusesti sa ajungi acolo unde iti doresti. Oamenii prefera sa astepte si amana lucrurile la nesfarsit spunand: ” O sa fac cand o sa am incredere in mine!” . Si ei nu-si dau seama ca increderea in sine o vor avea decat atunci cand se vor pune pe treaba si vor lasa in urma lenea si comoditatea.

Increderea in sine nu se dezvolta in niciun caz stand in casa, sau ascultand doar de parinti, sau fiind pur si simplu un elev model la scoala, stand cuminte in banca si luand note mari. Daca vrei sa capeti incredere in tine atunci trebuie sa ai curaj. Sa iti faci curaj sa iesi din zona de confort, sa iei un pix si o foaie si sa iti pui pe hartie obiectivele si visele si apoi sa incerci in fiecare zi sa faci cate ceva din ce ti-ai propus.  Incepi cu pasi mici si cu lucruri marunte. Azi un pic, maine un pic si conteaza tot ce se acumuleaza. Daca vrei schimbari bruste ca si cum ai pica intr-un lac cu apa rece, i-ati gandul. Nu se va intampla. Nu vei avea incredere in tine peste noapte . Este nevoie de timp si de rabdare pentru a repara ceea ce a fost stricat candva.

Si este de asemenea important sa nu te minti pe tine insuti si sa fii capabil sa iti vezi nivelul. Adica sa fii cat poti de realist si sincer cu tine insuti si sa iti propui lucruri si obiective pe care stii ca le poti face.

Legat de acest subiect, o mare greseala si o pierdere de timp pe care eu am facut-o des a fost sa ma compar cu cei care se bucurau deja de un succes fantastic si eu ma descurajam mereu ca nu sunt ca ei. Imi spuneam ca nu sunt buna de nimic pentru ca nu am succesul lor. Pai cum sa am eu succesul unui om cu 10-20 de ani mai mare ca mine? E normal ca acel om are mai multa experienta, mai multe reusite, mai multa intelepciune care sa-i aduca tot succesul de care se bucura… Mi-a luat mult timp sa inteleg acest lucru si chiar daca l-am inteles, o buna bucata de vreme tot am continuat sa il pastrez.  Si evident ca increderea in mine in loc sa creasca, era in descrestere. Doream mereu sa fiu mai sus decat eram de fapt doar ca sa le arat celorlalti ca pot face un anumit lucru.

Insa cel mai bun lucru pe care l-am realizat singura vreodata, a fost urmatorul:

Daca vrei sa te bucuri cu adevarat de succes si de incredere in tine, renunta la lucrurile pe care le faci doar pentru a-i impresiona pe altii sau de a fi cu orice pret in randul lumii.

Pentru ca vei realiza in final ca n-a fost altceva decat o pierdere inutila de vreme. Si din toata ecuatia asta nu te vei alege cu nimic. Oamenii au si-asa destule pe cap, chiar crezi ca la sfarsitul unei zile va mai conta pentru un om ca l-ai impresionat sau nu? Poate va conta, dar peste 2-3 zile va uita sigur. Si la urma urmei, nu asta e scopul vietii tale, sa faci ceva doar de dragul altora.  Sa faci ce stii ca e bine pentru tine, ce simti tu ca te ajuta cu adevarat, ca te imbogateste spiritual,  nu sa stai sa  pierzi vremea laudandu-te cu percehea noua de adidasi sau de ochelari ultima fitza.

Nu te ajuta cu nimic si nu vei avea deloc mai multa incredere in tine daca vei face mereu aceleasi lucruri doar ca sa le arati celor din jur ce mare si tare esti. Sau ca sa te razbuni pe cei care ce te-au considerat fraier candva.  Viata nu functioneaza asa. Tot ceea ce emiti se intoarce impotriva ta.

Gandeste-te ca daca iti doresti de exemplu sa dormi mai mult in fiecare noapte, sa fii mai odihnit ( e un mod sa zicem  prin care tu iti poti creste increderea in tine) , dar stai si pierzi vremea pe facebook vorbind cu unii si altii doar ca sa fii in randul lumii, e clar ca nu vei avea incredere in tine. Pentru ca ti-ai facut o promisiune tie pe care nu ti-o respecti. Si cazi usor-usor in capcana… Tentatiile apar in orice clipa de pretutindeni, dar de indata ce ti-ai luat un angajament fata de tine , atunci e important sa ti-l respecti daca vrei sa ai incredere in tine. Pur si simplu sa fii capabil sa ramai ca o stanca in fata oricarui val s-ar napusti asupra ta. Tu ramai acolo, astepti sa treaca valul si apoi iti vezi in continuare de drum.  Poate la inceput ti se pare dificil si e si normal, dar fiecare greseala si fiecare esec sunt lectii pentru tine, nu le mai repeti a doua oara, inveti ceva din ele si tot asa.

Ai sa vezi ca pe masura ce incepi sa iti respecti cuvantul vei prinde o incredere foarte mare in tine si orice vor spune cei din jurul tau, de la familie, pana la colegi si societate, nu va mai conta pentru tine. Caci tu esti deja departe si vazand ca poti face ce ti-ai propus, nimeni si nimic nu te va mai putea intoarce.
Stam si ne pierdem increderea in noi comparandu-ne la nesfarsit cu cei din jurul nostru si descurajandu-ne non-stop.

De cate ori nu ti-ai spus: ” Pai eu n-o sa am niciodata ce are prietenul meu” sau
Eu niciodata n-o sa pot fi la fel de bun ca ei” sau
Oricum n-am sanse sa fac acest lucru. Sunt atatia mai buni ca mine” sau
Pentru ce sa mai incerc cand stiu ca oricum nu voi castiga/reusi?

Astfel de exemple nu sunt altceva decat o oglinda care iti arata cat de putina incredere ai in tine. Si ajungi sa le crezi din cauza ca le-ai auzit candva in copilarie sau poate cineva te-a descurajat mereu spunandu-ti ca nu poti, ca mai bine renunti sau o lasi balta. Si tu ai inceput sa le crezi. Si iata cum au devenit ele adevar pentru tine.

Si absolut tot ceea ce se datoreaza lipsei increderii in noi nu este altceva decat ceea ce am crezut candva demult, iar acele ganduri s-au transformat in adevar pentru noi.  Noi suntem produsul propriei noastre gandiri. Ne schimbam gandurile, ne schimbam intreaga viata. Si odata cu aceasta schimbare, va rasari si increderea in noi, curajul, recunostinta, iertarea si toate celelalte calitati care ne ajuta sa ne traim viata la capacitatea ei maxima.  Cu totii meritam sa ne bucuram de tot ce are viata mai bun de oferit.

In continuare vreau sa vedem ce putem face pentru a recapata increderea in noi.  Iubesc acest subiect, caci mult am avut de tras pe seama lui si multe m-a invatat!girltrust

Un week-end minunat,
Diana

2 thoughts on “De ce nu avem incredere in noi?

  1. Citind acest text mi-am dat seama cat de important e sa ai incredere in tine si sa te accepti asa cum esti. E minunat Diana tot ce ai scris.Succes in coninuare !!:)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s