Ce m-a învățat oglinda când m-am privit cu adevărat în ea


   „Oglindă, oglinjoară…

girlmirror

Cine e  Diana din această țară?”

De foarte multe ori mi-a fost teama sa ma privesc cu adevarat in oglinda si sa ma intreb ce imi doresc eu cu adevarat. Lasand la o parte parul, genele, sau orice alt lucru care tine de exterior,  nu am fost capabila sa ma uit fix in ochii mei si sa ma intreb cine sunt si ce vreau. Ma uitam doar la masca care stralucea frumos pe chipul meu, dar sub care se ascundeau multe regrete si sentimente  de mult ingropate.  Ceea ce vedeam la suprafata nu reflecta nici pe de-o parte ceea ce eram cu adevarat si golurile pe care le simteam.

E ca si cum te-ai uita la un om frumos imbracat, aranjat, despre care ai spune cu siguranta ca este un om fericit, care are tot ce-i trebuie si care duce un trai instarit si fara girji.  Insa acel om poate ascunde multa suferinta si durere, pe care incearca sa o mascheze cu lucruri care il fac sa para o persoana fericita si normala, fara nicio problema.

De foarte multe ori am incercat sa ma autosugestionez, spunand ca totul este bine, ca nu are rost sa imi fac griji si ca viata merge inainte. Viata merge inainte, dar nu trebuie sa accepti sa mearga oricum. Aceste vorbe nu erau de fapt ale mele. Erau vorbele celor din jur, care imi spuneau cum trebuie sa fiu, ce trebuie sa fac, cum e mai bine sa fac ca sa nu supar pe nimeni si multe altele.  Sufletul meu striga din rasputeri ca nu e bine pentru mine asa, dar eu, ciulindu-mi urechile la glasul celor din jurul meu, nu puteam auzi ceea ce glasul meu interior are sa imi spuna.   Nu imi asumam in totalitate responsabilitatea pentru cine sunt si ce vreau. Si acest lucru s-a adeverit in momentul in care incepeam si invinovateam pe unul si pe altul  pentru ceea ce mi se intampla mie.

Si acest lucru se poate intampla oricand. Mie mi s-a intamplat chiar de curand. Cu toate ca stiu teoria, stiu ce e bine si ce nu, dar vointa este secretul pentru a-ti duce la capat ceea ce ti-ai propus. Bunica mea mereu imi spune:
Ai vointa si impune-ti sa faci un lucru!  Si apoi fa-l! ” Am pierdut de multe ori din cauza ca mi-a fost teama de esec, mi-a fost teama ca poate nu voi reusi, ca ii voi dezamagi pe cei din jur si ca toti o vor rupe cu mine daca o dau in bara.  Dar am realizat ca cel mai bun lucru pe care il pot face este sa incerc sa fac acel lucru de care ma tem. Oricat de greu ar parea, sa nu-mi fie teama si sa pun in practica asa cum stiu, cu priceperea si cunostintele pe care le am la momentul respectiv.

Asa cum se spune mereu, practica e cea care ne omoara la modul relativ, dar la modul absolut nimic nu te omoara, ci te face mai puternic si te ajuta sa scoti ce-i mai bun din tine.  Nimeni si nimic nu are nicio putere asupra ta, nimeni si nimic nu iti poate face rau daca tu nu permiti si absolut nimic pe lumea asta nu este imposibil daca iti doresti cu adevarat.

Oglinda m-a invatat sa ma privesc sincer si sa ii spun toate lucrurile de care mi-e teama si apoi sa ii spun si de ce ma tem de ele.  De cand am inceput sa imi privesc cu adevarat sufletul in oglinda, nu doar chipul, am descoperit multe lucruri.

Am descoperit  ca orice gol interior ai avea, acela nu poate fi umplut cu nimic. Nici cu mancare, nici cu machiaj, cu bucle sau cu atitudinea de : ” lasa ca e totul bine…”.

Acel gol al tau pe care il ascunzi zi de zi si pe care nu vrei sa-l vezi cu adevarat te invata multe. Iti da semne zi de zi sa te trezesti la realitate, sa-ti scoti masca falsa ca sa iti dai seama cine esti cu adevarat. Nu este nimic mai dureros decat sa stii ca esti gol pe dianuntru, mai ales pentru femei.

Poti avea absolut orice, poti spune ca esti cel mai fericit om de pe Planeta pentru ca ai casa, masina, iubita/a minunat/a, faima, un job bun, o familie numeroasa care te iubeste si te respecta, dar tu nu faci decat sa te identifici cu ceea ce ai. Fericirea ta in acest caz depinde exclusiv de lucrurile pe care le ai. Este o fericire conditionata. Si cand pierzi toate aceste lucruri, pierzi si fericirea.

M-am confruntat atat de mult timp cu acest lucru si mi-a luat o vesnicie sa inteleg ca fericirea nu exista in exteriorul meu. Eu sunt singurul izvor care o genereaza. Iubirea, curajul, respectul, recunostinta, toate sunt in mine si nu sunt lucruri pe care sa le cer sau sa le caut altundeva in exteriorul meu. Iar cand le cer, moartea sufletului meu se apropie cu pasi repezi.

Si intr-o buna zi,  vazand ca n-am facut altceva pana atunci decat sa imi pun bazele fericirii  pe ceea ce e in exteriorul meu, pe ceea ce am si incepeam sa pierd incet-incet,  m-am oprit pentru un moment si am respirat profund.

Si m-am intrebat :
” Asta e ceea ce imi doresc eu cu adevarat de la viata? ”
”  Asa imi doresc eu sa traiesc de acum incolo? ”
” Sunt cu adevarat fericita? ”
” Cine sunt eu? ”

Si la propriile intrebari am ramas blocata. Nu am stiut ce sa raspund. Nu simteam decat un gol in interiorul meu si un suflet mic care abia incerca sa scoata un cuvant. N-am simtit  niciun fel de putere interioara care sa ma ajute sa imi raspund. Eu tot asteptam un raspuns. De la cine nu stiu. Probabil de la cei din jur, caci eram invatata tot timpul sa primesc raspunsuri, tot timpul sa mi se dea, tot timpul sa se intample ceva. Sa apara vreo minune, vreun salvator, care sa ma ajute sa descopar cine sunt si ce vreau de la viata.

Mi-am dat seama ca salvatorul de care aveam nevoie atunci se afla in oglinda din fata mea. Mi-am dat seama ca ceea ce aveam si am nevoie cu adevarat este sa ma bucur de liniste, de pace interioara, de implinire sufleteasca si de armonie. Iar cand simti ca ai nevoie de aceste lucruri, fii sigur ca asculti cu adevarat vocea din interiorul tau. Cand simti ca iti doresti lucruri materiale, este de fapt ego-ul care vorbeste si iti spune: ” Esti ceea ce ai! ”  si ajungi sa nu te consideri suficent de bun, calatorind spre ambitie si dorindu-ti din ce in ce mai mult, mai multi bani, mai multa faima, mai mult succes. Si cu cat obtii mai multe, parca mai nefericit esti, caci traiesti in permanenta cu teama. M-am confruntat de nenumarate ori cu acest sentiment si ori de cate ori simt ca apare iar in mintea mea, il eliberez.  Ii spun cu blandete, asa cum m-a invatat Louise Hay: ” Iti multumesc pentru parerea ta. Acum doresc sa te eliberez. Eu ma aprob pe mine insami.”  

Am invatat sa nu ma vad niciodata nici mai sus nici mai prejos decat ceea ce sunt. Am invatat sa imi vad adevarata valoare si sa accept ceea ce sunt, exact asa cum sunt.   Nu duce la nimic bun orgoliul sau faptul ca incerci sa te vezi superior celorlalti, cand de fapt, toti suntem egali. Am pierdut mult cu aceasta atitudine. pisica

De multe ori ma simteam bine si importanta  cand ma duceam sa imi fac mici placeri, de genul : sa-mi cumpar ceva nou, sa ma duc la coafor, sa ma duc la o cafea sau sa ma plimb imbracata frumos pe strada. Dar ceea ce faceam nu era decat sa maschez adevaratele goluri interioare care trebuiau scoase la suprafata si umplute cu ceea ce trebuia.

Iar eu priveam la suprafata si imi spuneam : „Lasa ca nu e nimic. E bine. Daca si ceilalti zic ca e bine, atunci chiar e.” Si ma luam dupa ce spuneau altii, luam ceea ce spuneau altii ca sunt eu drept adevar si nu e de mirare ca m-am trezit singura si neajutorata, nestiind ce se intampla cu mine.  Mi-a fost teama sa ma privesc cu adevarat si sa imi vad adevarata valoare. Eu credeam ca sunt importanta, doar pentru ca se mai gaseau unii si altii sa aprecieze cate ceva la mine si atat! Dar eu nu simteam niciun fel de implinire sufleteasca, simteam numai goluri pe care trebuia sa le umplu repede.

Si mi-am dat seama ca nu nimic in viata nu este mai valoros decat sa te simti implinit in interior. Indiferent cine esti, de unde esti, cate kg ai, tu ai o singura misiune de implinit pe acest Pamant:  sa descoperi comoara din interior si sa traiesti toata viata dupa ce iti spune ea! Sa iti urmezi vocea interioara si sa fii surd la toate vocile din exterior care te distrag si care iti fura energia.

Mi-am dat seama ca oricat de multe lucruri ai detine, cel mai important lucru esti tu:  exact cine esti tu, asa cum esti.  Perfectiunea nu exista, ea e doar un concept al zilelor noastre care ne ucide sufletul.  Poti pierde oricand ceea ce ai, dar ceea ce ai niciodata nu poti pierde. Iti pui bazele fericirii in bani si in alte ” jucarii” si cand se duc, se duce si fericirea ta.  Si apoi nu mai stii ce sa faci.  Deja intrat in dependenta, nu stii incotro s-o mai apuci, pe cine sa rogi sa te ajute.  Iti doresti cu disperare sa vina sa te salveze cineva.

Asa cum asteptam si eu. Si cu cat asteptam mai mult, cu atat pierdeam mai mult din interior. Pana cand am ajuns sa vad in oglinda exact ceea ce mi-era frica sa vad: un suflet gol, fara nimic valoros adunat. Caci eu eram de parere ca pentru a avea o viata implinita si fericita trebuie sa fii ca vedetele de la televizor si sa detii aceleasi „accesorii” si  ca ele: iubit/iubita cu faima, cu bani, cu vile, cu masini.

Poti spune ca  daca ai o familie, un serviciu, un sot sau o sotie buna ai destule motive sa fii fericit, dar de fapt nu esti. Nu esti pentru ca te identifici cu ceea ce ai. Vocea care iti spune ca ” Sunt fericit pentru ca am…” nu este vocea ta adevarata. Este vocea ego-ului, a societatii care iti dicteaza intruna ca e bine sa ai mai mult, sa alergi dupa mai multe lucruri in viata, sa castigi mai multi bani, mai multa faima. Si te trezesti intr-un punct al vietii cand iti dai seama ca toata aceasta alergatura nu te-a ajutat cu nimic, nu ti-a adus nimic valoros.

Iti aduce decat frustrare, resentimente si suferinta.

Si atunci, de ce sa stai sa asculti mereu in exteriorul tau?  Cand ai stat ultima oara de vorba cu tine?  Ochii sunt oglinda sufletului. Cand te-ai privit ultima oara in ochi ca sa vezi ce iti spune sufletul ?

Ti-e teama?  Si mie mi-a fost teama sa ma privesc cu adevarat in oglinda. Mi-era teama ca voi descoperi poate si altceva in afara de ceea cu ce eram obisnuita.  Mi-era teama sa nu descopar anumite lucruri care sa ma infricoseze, sau poate anumite sentimente vechi si ingropate adanc in interiorul meu. Si de ce mi-a fost teama nu am scapat.

Am inteles ca de fiecare data cand incerci sa te ascunzi de tine, de fiecare data cand iti ingropi in interior ura, mania, vinovatia, ele vor iesi la suprafata mai devreme sau mai tarziu. Si pana cand nu vei incepe sa te porti bland cu tine,  s ate tratezi cu compasiune si iubire si pana cand nu vei avea rabdarea sa iti asculti fiecare sentiment si sa il vindeci,  toate incercarile de a avea o viata implinita vor fi in zadar. Fericirea e in tine, nicaieri altundeva. Iar daca vrei o viata fericita, descopera in tine, in adancul sufletului tau fericirea de a trai si pofta de viata.  Robin Sharma spune ca fericirea o poti simti in lucruri marunte, ca atunci cand decojesti o ceapa.  Caci noi suntem precum cepele: cu cat incepem sa decojim mai multe straturi de coji, cu atat ne apropiem mai mult de adevaratul nostru suflet.

Iar ca un rezumat a tot ce am scris mai sus, 5 lucruri esentiale pe care le-am invatat de la oglinda:

1.  Sa ma privesc cu adevarat, sa ma uit in ochii mei si sa privesc pana in adancul sufletului meu, nu doar la suparafata, astfel incat sa pot descoperi ce imi doresc cu adevarat si ce vreau.

2. Sa vorbesc sincer in fata ei despre mine si despre tot ce simt. Si sa nu uit sa imi spun vorbe frumoase,  sa imi zambesc mereu si sa imi spun : ” Te iubesc! ” , astfel incat sa cresc si sa ma dezvolt sanatos.

3. Sa nu caut nicaieri un prieten mai bun si de nedejde decat cel care se afla exact in fata mea.

4. Sa nu caut perfectiunea, caci nu exista, ci ea se afla in fiecare dintre noi, exact asa cum suntem .

5. Ca adevarata calatorie si evolutie a mea incepe in momentul in care am curajul sa imi dau toate mastile jos, sa ma dezbrac de toate vesmintele false si nefolositoare,  lasand sa straluceasca ceea ce sunt cu adevarat.

mirror of the soul

2 thoughts on “Ce m-a învățat oglinda când m-am privit cu adevărat în ea

  1. Mi-a placut la nebunie postarea asta , poate unde ma regasesc 90% in ea ! Dar, nu ca pe o scuza , ci mai mult ca pe un prag peste care eu nu reusesc sa trec , pot spune ca , atunci cand libertatea iti e ingradita si esti conditionat de nivelul de trai redus , atunci cand nu ai ce pune unui copil in fata de mancare si plata facturilor e la data scadenta , nu prea mai ai timp de autoanaliza , iar ,despre a deveni propriul tau stapan si creator al propriei vieti , nici atat nu mai poate fi vorba !!! Cand nu gasesti un loc de munca si banul iti conduce viata , e greu sa renunti la speranta unui ajutor !…….Sunt momente in viata, cand chiar nu depinde DOAR de tine !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s