My story – Part 1


                                     Despre  pasiunile, experientele  si greselile mele                                       

red

 

Ti-am promis ca am sa iti vorbesc mai pe larg despre pasiunea mea legata de mancare si de un stil de viata sanatos.  Am  sa iti vorbesc in acest articol in special despre mine cand eram mica si cum a inceput toata aventura cu sanatatea.  Iubesc povestile si imi face intotdeauna placere sa vorbesc despre acest subiect si sa impartasesc celor din jur experientele, intamplarile  si greselile  mele, caci exemplul propriu are cea mai mare putere de a invata si educa pe cineva.
Sa zic ca am vreo 2 ani si ceva de cand m-am apucat sa caut si sa descopar cat mai multe informatii legate de un stil de viata echilibrat si sanatos.  Am inceput acest lucru pentru ca nu imi placea deloc stilul de viata pe care il aveam, imi doream cu disperare sa invat sa  mananc sanatos,  sa am ambitia si motivatia necesara de a  nu manca haotic, de a face sport,  de a sti cum sa am grija de corpul meu, de a fi si eu ca modelele pe care le vedeam in reviste sau pe net.

Si asa de mult mi-am dorit acest lucru, incat nimic nu mi-a stat in cale de cand am inceput toata aceasta descoperire, o lume noua i-as putea spune. Si nici acum nu ma opresc din a cauta cat mai multe informatii  pentru a-mi largi viziunea. Imi place sa citesc, sa aflu lucruri noi si apoi sa incerc sa le aplic, chiar daca uneori efortul mi se pare unul imens.

Sa-ti povestesc  putin despre copilaria si obiceiurile mele din acea vreme:

Cand eram mica, pe la vreo 2-3 anisori, nu voiam sa mananc aproape mai nimic. Eram foarte sclifosita si era un chin pentru mama si bunica sa ma faca sa mananc. Nu stiau cum sa ma mai pacaleasca, ce trucuri sa mai gaseasca , in speranta ca vor reusi sa convinga copilul mofturos.

Cand am mai crescut, cand aveam vreo 6-7 ani, deja mancatul nu mai era o problema. Ma imprietenisem deja cu dulciurile, cu ciocolata, cu bomboanele, cartofii prajiti, sarmalutele si familia nu putea sa fie altfel decat multumita. Drept urmare, aveam unda verde la absolut orice poftea sufletelul meu. Daca ceream chipsuri, suc, ciocolata si acadele- mama, ca orice mama care-i face poftele copilului ei – mi le cumpara, fiind multumita ca am inceput in sfarsit sa mananc ca un copil ” normal”.

Nu aveam restrictie la nimic si eram fericita. Tin minte ca bunica imi aducea capsuni si zmeura si eu le refuzam, spunand ca prefer sa mananc ciocolata si strudel cu mere.  Ma luam dupa colegii de la scoala care mancau si eu la fel.
Si degeaba incercau cei binevoitori sa ma invete si sa imi dea sfaturi, caci eu continuam sa fac tot ca mine. Eam foarte incapatanata. Si mult am  avut de pierdut cu aceasta atitudine.

Am crescut cu o atitudine nesanatoasa fata de mancare. Principiile mele nu erau unele sanatoase. Iar parintii, neavand timp sa se ocupe prea mult sa ma invete ce inseamna hrana sanatoasa, se multumeau vazand ca sunt un copil care asculta si mananca bine. Ca in majoritatea familiilor, nu am avut discutii legate de sanatate, de ce inseamna un stil de viata sanatos, caci in rutina de zi cu zi, parintii nu mai au timp ei insisi sa se intereseze despre acest subiect, ce sa mai vorbim si de a-i invata pe copiii lor sa se hraneasca cum trebuie si sa porneasca sanatosi la drum in viata, cu principii sanatoase.

Cand eram mica, eram atat de slaba, incat aproape ca ma complexa acest lucru. Toata lumea imi spunea:  ” Pune mana si  mananca, nu vezi ce slaba esti? ”
Si efectiv am ajuns sa nu imi placa deloc de mine,  sa cred ca a fi slab reprezinta un motiv de a nu fi acceptat sau placut de cei din jur.  Am ajuns  intre timp la concluzia ca e important sa te accepti asa cum esti in loc sa te respingi si sa te critici in permanenta.

De exemplu,  cand eram mica credeam tot timpul ca nu sunt suficient de buna orice as face. In loc sa ma apreciez si sa ma accept asa cum sunt,  imi doream in permanenta sa fiu altfel decat eram. Ma criticam si ma simteam vinovata daca faceam ceva diferit fata de ce mi se spunea.  Mi-am dat seama ca aceasta atitudine nu face decat sa iti stirbeasca increderea si stima de sine. Iar pe masura ce porti dupa tine resentimente, temeri si frustrari, sufletul ti se goleste incetul cu incetul.

Asadar, am crescut cu o atitudine foarte neincrezatoare in mine. Nemaivorbind de faptul ca nu aveam grija de ce mancam, de sanatatea mea, eram in permanenta convinsa ca eu niciodata nu voi putea face ceea ce imi doresc cu adevarat.  Efectiv ma saturasem sa am o viata haotica, sa nu imi pese de mine, sa aud mereu ca nu fac ce trebuie, ca orice as face nu e bine, asa ca  m-am decis sa incep o schimbare.

Am inceput sa citesc mai mult despre nutritie, sanatate, despre ce inseamna sa te hranesti sanatos,  am inceput sa fac sport si incet-incet sa prind incredere in mine.  Poate la inceput  la un nivel foarte mic, dar macar stiam ca e un prim pas.  Un prim pas catre ceva inalt. Si de cand mi-am dat seama ca nu e doar un mit toata aceasta poveste cu mancatul sanatos, asa cum credeam cu tarie pana atunci, nimic nu m-a mai dat inapoi de la ce am inceput sa fac. De multe ori stateam sa citesc chiar si o zi intreaga despre acest subiect. Ca in majoritatea familiilor, nu am avut discutii legate de sanatate, despre ce inseamna un stil de viata sanatos, caci in rutina de zi cu zi, parintii nu mai au timp ei insisi sa se intereseze despre acest subiect, ce sa mai vorbim si de a-i invata pe copii.

Imi amintesc ca  devenisem intr-un timp foarte incapatanata si ma luam doar dupa ceea ce auzeam si citeam, nemaivrand sa aud nimic din ce imi spune mama sau bunica despre un stil de viata sanatos.  Traiam cu impresia ca doar ceea ce citesc eu si doar ceea ce aud eu e adevarat si corect, nemailuand in seama sfaturile si parerile celor din jur.  Eram revoltata pe ceea ce facusem pana atunci, asa ca  nu mai voiam sa ascult pe nimeni.

Insa mi-am dat seama intre timp ca echilibrul este cheia succesului in orice domeniu al vietii.

E dificil la o varsta frageda sa fii capabil sa gandesti limpede si ” la rece”, pentru ca neavand puterea sa fii ferm pe pozitie, te lasi foarte usor influentat de ce vezi si auzi in stanga si in dreapta.   Fiind din ce in ce mai curioasa de tot ce inseamna sanatate, incercam tot felul de retete, pierdeam foarte mult timp in bucatarie incercand sa gatesc meniuri sanatoase si mi-am dat seama in scurt timp ca deja devenise un stres pentru mine. Nici asa nu era bine, caci non-stop ma gandeam la mancare. Cand ma enervam de exemplu, dadeam fuga in bucatarie ca sa imi treaca.  Renuntam la puterea mea si lasam alte lucruri, cum ar f i mancarea sa ma domine.

Am realizat ca nu asta era o solutie si ca un lucru foarte important pentru a  face orice cu succes este sa nu lasi lucrul respectiv sa fie mai puternic decat tine, sa te domine, sa simti ca detine controlul asupra ta  sau  sa-ti ocupe undeva la 90% din timp.  Sa lasi mereu acolo un loc pentru a face si maine si poimaine astfel incat sa nu iti pierzi entuziasmul.  Si mi-am dat seama ca acest mecanism se aplica mai in toate domeniile vietii si chiar da rezultate.

Pasiunea mea pentru un stil de viata sanatos, atat pentru sport, nutritie, dar si spiritualitate, psihologie, mai exact dezvoltare personala s-a nascut as putea spune din dorinta de a nu ma mai lasa in voia sortii ca o salcie in vant si de a lua atitudine . Ma saturasem efectiv sa fac numai ce mi se spune, sa ma limitez doar la a sta cuminte in banca la scoala cand eu simteam ca pot mai mult decat atat. Ca sunt mai mult decat atat si ca am puterea de a face ceea ce imi doresc, oricat de greu ar fi.  Esecurile pe care le-am suferit de cand am inceput aceasta schimbare au fost nenumarate, am avut momente in care am simtit ca vreau sa renunt, ca este o prostie si ca oricum nu duce la nimic bun. Cateodata, cei din jur ma descurajau si imi spuneau: ” Cine crezi ca o sa te asculte?”. Si eu imi tot spuneam: ” Dar de ce sa nu ma asculte cand am ceva bun de spus, cand vreau sa ii ajut cu ceva?”

A fost multa vreme o batalie continua intre ceea ce spuneau cei din jur si ceea ce credeam eu ca pot sa fac si mi-a luat mult timp pana sa inteleg ca e cu adevarat important sa nu faci niciun pas inapoi atata timp cat e o voce in interior care iti striga: ” Mergi mai departe! ”  Si cand continui sa mergi mai departe,  sa-ti urmezi drumul si sa-ti asculti intuitia, vei vedea ca cei din jur vor fi deja obositi in a te descuraja si se vor duce sa incerce pe altcineva.

Dintr-un stil de viata haotic, trait fara niciun rost, la voia intamplarii, dupa placul altora de cele mai multe ori, am ajuns sa imi pese cu adevarat atat de viata mea, cat si de cea a celor din jurul meu. Caci imi dau seama acum ca degeaba stii pentru tine daca nu impartasesti si celor din jur. Orice mica informatie, daca ai curajul si daruirea de a o impartasi, deja te inalti mult deasupra celorlalti.  Si sansele catre succes  iti cresc enorm.

Toata aceasta schimbare pe care am inceput-o nu a fost una brusca, ca si cum m-as fi aruncat intr-un lac cu apa rece. A inceput treptat totul. La inceput totul era ca un fir de paianjen si  a durat ceva pana sa incep sa tes panza. De multe ori au venit ploi si au distrus ce am inceput, alteori am stricat eu singura, dar cel putin stiu ca in orice clipa sunt pregatita sa ma apuc in orice moment  sa-mi tes iar panza cand se rupe vreun fir.

Chiar si acum am scapari si esecuri, in orice aspect si domeniu al vietii mele si mi se pare absolut normal, dar cel putin stiu ca nimic nu ma mai  poate intoarce sau descuraja.

Nu pot decat sa  ma bucur nespus ca am avut privilegiul de a descoperi singura ceea ce imi place sa fac cu adevarat, mi-am dat seama ca poti reusi cu adevarat sa devii un lider si un expert intr-un doemniu in care poti crede ca esti zero, ca nu ai nicio sansa, de a renaste din propria cenusa si nu cred ca exista sentiment mai minunat decat acesta. Am redescoperit cine sunt cu adevarat,  am descoperit ca la fel ca si tine am un potential urias care merita valorificat, indiferent de talentul pe care fiecare dintre noi il avem.

Iar cand credem cu adevarat in noi, cand stim ca avem puterea de a ne crea exact viata pe care ne-o dorim, Legea Atractiei ne daruieste tot ce e mai bun, atata timp cat suntem dispusi sa platim pretul. Iar acest pret merita tot efortul si stradania noastra, caci nu exista satisfactie mai mare in viata decat sa stii ca tu singur, cu manutele tale, ai realizat ceva, ai pus caramida cu caramida si ai reusit sa construiesti ceva.  Oricat de mic, dar macar e un prim pas. Si odata ce  stii ca ai facut primul pas, sa nu lasi  pe nimeni si nimic sa te dea inapoi.

La inceputul acestui an, mi-am promis mie insami ca nimic nu ma va da inapoi de la ceea ce mi-am propus sa fac.

Aceasta este prima parte a povestii mele. Va urma si continuarea.
O zi frumoasa iti doresc!🙂
Diana

 

 

2 thoughts on “My story – Part 1

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s